Blogul de munte: Prima oară la cabana Mălăiești

Data : 11-13 august 2010

Traseu : Bușteni - Plaiu Fanului - Poiana Costilei - Valea Cerbului - Cabana Vf. Omu - Cabana Mălăiești - Rășnov - Brașov

Am plecat cu gânduri mari anul acesta pe munte, mai exact cu ideea de a merge din nou la Vf. Omu și ulterior a doua zi să coborâm spre Cabana Mălăiești.

Din Bușteni am decis să parcurgem spre Vf. Omu un drum care pe hârtie părea mai ușor, cel prin Valea Cerbului. Din nefericire, acest traseu avea și un mare dezavantaj, distanța. Drumul a fost epuizant, am mers și am mers de am leșinat :))

Prin pădure tot drumul a fost frumos, peisajul la ieșire fiind o răsplată pe măsură.

Cel mai trist a fost atunci când ajuns în valea propriu-zisă, tocmai atunci a început urcarea în zig-zag. Aveam senzația că mă aflu într-o căldare fără fund.

Timpul la un moment dat a început să fie împotriva noastră. Acest drum transformându-se dintr-o simplă plimbare într-un fără sfârșit.

În cele din urmă am ajuns la Cabana Vf. Omu, cu vreo 60-90 de minute înainte de apus . Vremea este minunată la cabana, nu este pic de ceață, nu plouă, totul e perfect.

După lupta cu urcarea din Valea Cerbului, stăm liniștiți pe pajiștea de lângă cabană. Savurăm cina foarte relaxați așteptând să vedem ceva ce puțini oameni au trăit - APUSUL DE SOARE la 2507m.

Și astfel am văzut apusul... Un moment care îmi va rămâne întipărit în minte pentru totdeauna, alături de senzația de la Crucea Eroilor din Caraiman.

A dispărut și soarele, totul este pe sfârșite. Ne grăbim în cabana, unde ne așezăm la masă pentru a bea un vin fiert, foarte foarte delicios :D

A doua zi începe ! Vremea este și mai frumoasă ca ziua trecută. Personal, mă trezesc un pic mai devreme, cu sufletul plin de speranță ca pot vedea și răsăritul. DA ! Cerul este senin, pot observa răsăritul de soare. WOW.. s-a meritat să mă trezesc cu noaptea-n cap ! Soarele răsare, asta însemnând că mă pot duce să mai trag un pui de somn de vreo 2 ore.