Data : 8-10 iulie 2008
Traseu : Bușteni gară – Hotel Silva – Cantonul Jepi - Jepii Mari - Cabana Piatra Arsă - Cabana Caraiman - Cabana Babele - Monumentul Eroilor - Cabana Babele - Cabana Padina - Cabana Bolboci - Sinaia
- Bușteni (885m)
- Cabana Piatra Arsă (1950m)
- Marcaj: Triunghi Albastru -> Timp: 3h - 4h
- Cabana Caraiman (2025m)
- Marcaj: -> Timp: 2h
- Cabana Babele (2200m)
- Marcaj: Cruce albastră -> Timp: 20-30min
- Monumentul Eroilor (2291m)
- Marcaj: -> Timp: 1h
- Cabana Babele (din nou), Hotel Peștera (1610m), Cabana Padina (1525m)
- Marcaj: Cruce albastră -> Timp: 1h15min - 1h30min
- Sinaia via Lacul Bolboci (Cabana Bolboci)
Un nou an, o nouă vară ! După inițierea din 2006 petrecută pe Valea Jepilor Mici, ne-am luat din nou bocancii în picioare și rucsacii în spate și am plecat din nou pe munte!
Discuții multe, vorbe contradictorii în stânga și-n drepta, pe unde să mergem, pe unde să stăm, s.a.m.d. Oricum ideea câștigătoare a fost următoarea : "Dacă tot am urcat prin Jepii Mici , hai p-aia mari anul acesta."
O scurta încălzire ruta gară - hotel Silva și gata... am ajuns din nou la bifurcarea celor două trasee. În dreapta, observăm drumul parcurs în 2006 - drum de 4-4.5h prin Valea Jepii Mici. Dar cel mai important, drumul nostru, la stânga, Cantonul Jepilor - Cabana Piatra Arsă.
Paradoxal cu dificultatea Jepilor Mici, frații lor mai mari lasă de dorit. Drumul este mult mai ușor, nu mai avem parte de porțiuni cu lanțuri, sau locuri primejdioase.
Nu contează din ce parte a Bucegilor privești în jos, peisajul este întotdeauna la cel mai înalt nivel !
Pentru prima oară, am avut de înfruntat unul din cei mai crunți adversari pe care poate să-i aibă un drumeț pe munte, VREMEA !!! Aproximativ 15-30 min. până pe platou... de la un cer cu 1-2 nori, am ajuns în postura de a fi acoperiți de un nor imens, negru. Personal, aveam în minte : ”Suntem la munte, vremea e trecătoare, își revine ea...”.
Începe ploaia... nu-i bai ! Problema este GRINDINA care a început să ne loveasca nemilos. Tot respectul pentru mama natură deoarece a creat o atmosferă amuzantă. Doi dintre colegii mei de drum intră în panică, grăbesc pasul, sprintând practic spre destinație. Eu, alături de ceilalți doi colegi rămași pe loc, încercam să ne adăpostim cumva. Îmi dau repede jos din spate rucsacul, îl desfac și caut repede bluza de trening pentru a mă acoperi. Cu bluza în mâna dreptă așezată sus deasupra capului, privesc cu zâmbetul pe buze, cum colegul Alex încearcă să găsească în rucsac... o umbrelă :), pe care din nefericire, nu a găsit-o până s-a terminat ploaia. Totuși cine își ia umbrela cu el pe munte ? :))
Înainte de ploaie (15-30 minute până pe platou)
Urmele lăsate de grindină ! Nu gustați din această ”delicatesă”...e toxică !
”Există o vorbă mare... după ploaie, vine soare !”
S-a terminat ploaia și grindina, am ajuns pe platou. De aici înainte drumul este fabulos, ochii mei fiind scăldați cum nu au mai fost de foarte multe timp! Drumul este înfrumusețat de prezența jnepenișurilor combinat cu un cer... ce anunța o nouă ploaie :)
DA ! A început din nou ploaia... și din păcate, de data aceasta, nu s-a mai oprit dupa 10 minute.. ci a durat, tot drumul pe care l-am parcurs de la Piatra Arsă la Babele. Dar să știți că nu ne-a deranjat deloc. Drumul era de o așa natură (plat) încât totul a fost o simplă plimbare. La un moment dat, țin minte că ne-am oprit să mâncăm niște jeleuri :)).
După sosirea la Cabana Babele, am așteptat să se mai potolească ploaia și am plecat spre Cabana Caraiman (foto sus) unde am stat peste noapte.
A doua zi am plecat spre Monumentul Erolilor (via Cabana Babele), evitând drumul prin Brâna Mare din Caraiman, deoarece ne mai venise și nouă un pic mintea la cap, și consideram că încă nu suntem suficient de experimentați.
La Babele, vântul bate puternic, ceața este foarte deasă, astmosfera este tristă, dar ne vedem de drum. Eram foarte entuziasmat momentul în care voi ajunge la faimoasă cruce din Valea Prahovei, un loc pe care-l admirasem până atunci doar din tren.
După un pic mai mult de o oră, AM AJUNS ! Undeva mai jos se putea oberva Monumentul Eroilor. Nu există cuvinte pentru a vă descrie ce simțeam în acel moment... totul arăta ca în basme ! Neapărat trebuie parcurs drumul către Crucea Eroilor ! Sincer... abea aștept să merg din nou acolo !
După ce ne-am răsfățat minute în șir cu priveliștea din jur, ne-am întors spre Cabana Babele, de unde am coborât spre Cabana Padina, unde.. spre ghinionul nostru.. NU AM MAI GĂSIT CAZARE !
Râdem, glumim, dar unde dormin și noi ? Vorbisem cu vreo 48h înainte cu cei de la Cabana Padina care ne spuseseră : ”DA, sunt locuri libere!”. Dar socoteala de acasă nu s-a mai potrivit cu cea din târg... La Pensiunea Diana, era plin... la Hotelul Peștera, prețurile erau inabordabile pentru noi :)), la Vila Coteanu, pe lângă maidanezii care au început să ne latre cum ne-au văzut, am întâmpinat și spiritul ostil al gazdelor.. dar, asta este viața..
Ne uitam unii la alții.. ca niște savanți, când la un moment dat își face aparația un anume ”nea Costică” care cică ne poate ajuta. Ne prezintă o baracă lângă Padina, unde am putea dormi peste noapte. Ne înțelegem cu nea Costică la preț și astfel avem asigurat un adăpost.
Nu mă așteptam ca somnul să fie o aventură pentru noi :)) dar condițiile, minime cum erau (totuși îi mulțumesc lui Dumnezeu și acum că am avut unde să dormim), mi-au rămas întipărite în minte și acum :D
În poza de mai sus se poate observa cum pereții erau din parchet, un lemn foarte subțire. Aveam si geam termopan, bine... doar tocul de la geam, cartonul era sticla! În dreapta sus pe perete nu se vede, dar era un tablou, spart, dar era !
O poză lângă Lacul Bolboci.
În cele din urmă, după un drum foarte lung, am ajuns în Sinaia de unde ne-am urcat în primul tren spre București.
CONCLUZII !!!
Vremea la munte este un factor foarte important. Ne-a prins ploaia și grindina. Nu intrați în panică, nu vă grăbiți, nu alergați. Orice traseu pe care îl alegeți trebuie să aibă un plan în spatele său (daca se spune că traseul se face în 3 ore, planificați că voi îl terminați în 6 ore, tocmai din cauza vremii nefavorabile). Planificați bine unde dormiți peste noapte !
Cel mai trist a fost atunci când ajuns în valea propriu-zisă, tocmai atunci a început urcarea în zig-zag. Aveam senzația că mă aflu într-o căldare fără fund.
Timpul la un moment dat a început să fie împotriva noastră. Acest drum transformându-se dintr-o simplă plimbare într-un fără sfârșit.
